Romnia, spațiul Schengen și ndeplinirea obligațiilor

Partea română afirma la cel mai înalt nivel, după Consiliul European de la începutul acestei luni, fără a fi o premieră, că „Olanda face un abuz fără limite legat de un stat membru”, solicitând părÈ›ii olandeze „să respecte Tratatul de Aderare”. Consiliul European de primăvară a avansat pentru prima dată formula unei decizii privind aderarea României ÅŸi Bulgariei la spaÅ£iul Schengen care ar urma să fie adoptată în septembrie 2012. Este un termen limită care ne oferă garanÈ›iile necesare în condiÈ›iile în care Olanda aÈ™teaptă încă un raport privind MCV sau o amânare frumos ambalată?

Dintr-o anumită perspectivă, după ce am ratat succesiv îndeplinirea unui obiectiv naÈ›ional ar fi o mare victorie, nu-i aÈ™a? În loc să aniversăm un an de la aderarea la spaÈ›iul Schengen acum ne exprimăm speranÈ›a (È™i convingerea?) că în septembrie 2012 va fi adoptată o decizie privind intrarea României în două etape, proces care s-ar finaliza cel mai devreme în 2013.

În faÈ›a nedreptății clamate vocal la toate nivelurile de autoritățile române, se naÈ™te o întrebare: există È™i varianta unei acÈ›iuni directe împotriva unui alt stat membru, mai precis acÈ›iunea în neîndeplinirea unei obligaÈ›ii? A aprecia că eÈ™ti discriminat/nedreptățit nu poate avea decât o dimensiune juridică, altfel ne menÈ›inem discursul în sfera politică. Cu atât mai mult cu cât România a arătat constant faptul că aderarea la spaÅ£iul Schengen reprezintă o obligaÅ£ie asumată prin Tratatul de Aderare (art.4 al Protocolului privind condiÅ£iile ÅŸi aranjamentele referitoare la admiterea Bulgariei ÅŸi României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al României ÅŸi Bulgariei).

În temeiul art. 259 din versiunea consolidată a Tratatului privind funcÈ›ionarea UE, „oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de JustiÅ£ie a Uniunii Europene în cazul în care consideră că un alt stat membru a încălcat oricare dintre obligaÅ£iile care îi revin în temeiul tratatelor. Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acÅ£iune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligaÅ£iilor care îi revin în temeiul tratatelor, acesta trebuie să sesizeze Comisia. Comisia emite un aviz motivat, după ce a oferit posibilitatea statelor în cauză să îÅŸi prezinte în contradictoriu observaÅ£iile scrise ÅŸi orale”. Sau putem apela la dispozitiile art. 258 cu sprijunul Comisiei: „În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligaÅ£iile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-ÅŸi prezenta observaÅ£iile. În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de JustiÅ£ie a Uniunii Europene”.

DeÈ™i statele membre au apelat foarte rar la acÈ›iunea în neîndeplinirea unei obligaÈ›ii în temeiul art. 259, ar fi o măsură preferabilă unor declaraÈ›ii, pe cât de nefericite pe atât de lipsite de eficiență, referitoare la principala poartă de intrare a drogurilor în UE prin portul Rotterdam sau declanÈ™area, fie È™i de scurtă durată, a unui „razboi al florilor”. Pe de altă parte, în cazul în care preocuparea noastră la cel mai înalt nivel privind frontierea olandeză este reală, în calitate de stat membru UE, am propus oare participarea personalului român în vederea sprijinirii autorităților de la Haga pentru combaterea traficului de droguri? Măcar ca exerciÈ›iu de imagine.

EÈ™ecul recurent după martie 2011 a arătat capacitatea noastră limitată de înÈ›elegere È™i adaptare având în vedere implicaÈ›iile crizei È™i tendinÈ›ele pe plan european, precum È™i resurse deficitare în procesul de negociere cu partenerii comunitari. De la o certitudine, acum avem doar vocaÈ›ia de a intra în familia Schengen. (pe această temă am mai scris după ratarea obiectivului de aderare în martie 2011 – n.n.).

Ratarea momentului oportun ne-a îndepărtat de la realizarea unui obiectiv în condiÈ›iile în care urmărim o È›intă în miÈ™care într-un context fluid, tot mai puÈ›in predictibil, marcat de criza europeană È™i fenomenele conexe. Cum va arăta oare acordul Schengen în viitorul apropiat într-o Europă în care partidele de nișă, fie È™i de extremă dreaptă, impun partidelor tradiÈ›ionale condiÈ›ii altădată inacceptabile? Iar partidele de centru îÈ™i recalibrează discursul pentru a nu pierde din electorat în faÈ›a populismului. Astăzi, compromisul politic extrem a devenit parcă regula pentru a menÈ›ine la guvenare coaliÈ›ii fragile.

Ar fi fost necesar ca strategia noastră să includă mai multe variante de acÈ›iune în cazul unui nou eÈ™ec al negocierilor în dosarul Schengen, inclusiv pregătirea unei acÈ›iuni directe împotriva unui alt stat membru, implicând Comisia È™i ulterior Curtea de JustiÈ›ie a Uniunii Europene? După un an de eÈ™ec recurent suntem pregătiÈ›i inclusiv pentru o confruntare juridică cu implicaÈ›ii politice? Premierul român avansa săptămâna trecută, în faÅ£a presei străine, că „e cazul să avem un Consiliu European extraordinar, în care să discutăm foarte sincer ce se întâmplă, cum putem reacÅ£iona pentru a susÅ£ine politicile pro-europene, în aÅŸa fel încât asemenea cazuri care erodează politica europeană să nu Å£ină captive politicile de integrare”.

Dezbaterea asupra partidelor de extremă dreaptă ajunse la guvernare în statele UE nu este nouă. Un exemplu îl constituie Italia anului 1994 È™i ulterior cazul Austriei în 2000. Statele membre nu au găsit încă soluÈ›ii practice. Decizia UE din 2000 privind Austria – cu o Uniune alcătuită din 14 state – s-a dovedit ulterior contraproductivă. Au fost măsuri fără precedent la adresa unui stat membru, deÈ™i au mai existat anterior unele voci critice cu privire la Italia dupa venirea la putere în mai 1994 a coaliÈ›iei conduse de Berlusconi care includea, într-o apreciere contemporană evenimentelor, neo-fascista Alianță NaÈ›ională  a lui Gianfranco Finni È™i Liga Nordului condusă de radicalul separatist Umberto Bossi. În cazul Italiei, reacÈ›ia UE a fost rezervată (înÈ›eleaptă având în vedere parcursul politic ulterior al lui Bossi È™i mai ales Finni), deÈ™i au existat solicitări vocale ale Parlamentului European È™i ale unor partide de centru stânga privind aplicarea de sancÈ›iuni.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro